Bumbacul este cu adevărat o fibră minunată: poate fi tors, țesut și vopsit încă din timpuri străvechi și este cea mai utilizată fibră din lume. Este moale, pufos și crește într-un „bol” în jurul semințelor plantei de bumbac. Poate fi transformat aproape în orice: haine, lengerie de pat, mobilier chiar și artă.

Nimeni nu știe cu exactitate cât de vechi este bumbacul. Oamenii de știință au găsit bumbac ce s-a dovedit a avea măcar 7000 de ani. Acest bumbac e asemănător cu cel crescut în ziua de astăzi. Se spune că însăși Cleopatra se îmbrăca în haine din cel mai bun bumbac, egiptenii crescând bumbac pe malurile Nilului.

Primii oameni din Eurasia care au crescut bumbac pentru a realiza haine, așternuturi și prosoape au fost harappanii, o civilizație timpurie, care a migrat din Africa în ceea ce este acum Pakistan, iar mai apoi și în subcontinentul Indiei.

Cele mai vechi informații despre bumbac le avem dintr-o serie de poeme indiene scrise în anii 600 Î.Hr. numite Rigveda (unul dintre cele mai sacre texte hiduse). Aceste poeme au fost cântate și recitate sute de ani până au fost transcrise în sanscrită în jurul anului 1000 D.Hr.

Herodot a scris în anul 400 Î.Hr. că în India existau copaci ce creșteau sălbatic și ce produceau un fel de lână, mai bună decât cea de oaie prin frumusețe și calitate, pe care indienii o foloseau pentru a-și face hainele.

Până în anul 200 D.Hr., indienii vindeau bumbacul ca un bun de lux vecinilor din est și vest, chinezii și parții. Mai la vest, romanii considerau bumbacul un bun la fel de luxos și scump ca și mătasea, pe care o cumpărau de la comercianții arabi și parți. La fel ca și Herodot, autorul și filozoful roman Pliniu scria că în India existau copaci ce cresc lână din care se fac haine scumpe.

Prin înființarea Imperiului Islamic la sfârșitul anilor 600 D.Hr., producția de bumbac s-a răspândit spre vest în Orientul Mijlociu, Nordul Africii și Spania. Până în anii 700, Imperiul Roman de la Răsărit începuse și el să cultive bumbac. În vestul Asiei și nordul Africii, oamenii săraci au început să poarte haine din bumbac, dar în Europa materialul era încă un bun de lux foarte neobișnuit. Prin anii 1000 D.Hr. comercianții italieni au început să aducă din ce în ce mai mult bumbac în Europa.

Remarcabil este că foarte puține țesături au fost importate în Anglia înainte de secolul al XV-lea iar puținul ce fusese importat era folosit în principal pentru fitilul lumânărilor.Până în anii 1600, exploratorii europeni au găsit plante de bumbac cultivate și folosite în cele două Americi. Aceste specii noi au fost introduse în Africa în secolul al XVIII-lea și mai târziu s-au răspândit în India.

Cererea britanică pentru bumbac avea să se schimbe în secolul al XVII-lea, atunci când Compania Indiilor de Est a început să importe țesături rare din India. Odată cu inventarea în 1793 a unei mașini ce separa semințele de fibră, bumbacul a început să înlocuiască lâna și inul în timpul Revoluției Industriale.

Randamentul american s-a dublat în fiecare decadă după anul 1800, după inventarea mașinii ce separă semințele de fibra de bumbac. Cererea pentru bumbac a crescut odată cu apariția altor inovații ale Revoluției Industriale, inclusiv mașinile pentru țesut și navele cu aburi care să îl transporte.

Între 1815 și 1859, Marea Britanie a importat aproximativ 77% din bumbacul american ce era transformat în haine. Cu toate acestea, piața bumbacului american a început să scadă odată cu începerea Războiului Civil. Până atunci, americanii se bazau pe forța de muncă a sclavilor negri pentru producția de bumbac. Sclavii lucrau pe plantațiile de bumbac americane în condiții îngrozitoare.

Astfel, Marea Britanie s-a văzut nevoită să apeleze la alte țări precum Brazilia, India, Turcia și Egipt pentru o sursă alternativă de materie primă. În India producția nu era mecanizată si cu greu încercau indienii să facă față celorlalți producători; în loc să exporte produse finite de bumbac, aceștia au devenit cel mai mare importator de textile din bumbac britanic.

Odată cu venirea lui Ghandi, societatea indiană a fost încurajată să boicoteze mărfurile britanice și a încurajat indieinii să folosească bumbacul țesut în casă și să cumpere doar haine de bumbac indiene. În India modernă, industria bumbacului indian a intrat din nou în competiție pe piața mondială.

În ziua de astăzi, majoritatea bumbacului continuă să fie crescut în India, Uzbekistan, Senegal, Pakistan, China și alte țări aflate în curs de dezvoltare. Bumbacul a ajutat la dezvoltarea capitalismului și a jucat un rol important în istoria lumii, ridicând civilizații ca mai apoi să le îngenuncheze, să le transforme în puteri sau în sclavi.

În ziua de astăzi este aproape imposibil să nu folosim măcar odată pe zi un produs ce conține bumbac sau uleiuri extrase din bumbac.